Saptamana asta a fost foarte interesanta. S-a organizat un curs de dirijat cu nu stiu ce academie de muzica de prin Germania in colaborare cu fila.
La acest curs fiecare tanar dirijor si-a ales cate o uvertura. Unii dintre ei se vad ca au lucrat intens, ca isi dau silinta, insa diferentierea este clara.
* Cand opresc, unii spun : va rog de la masura 16 ; altii: de la masura 16 va rog, as vrea ritmul mai clar sau mai stiu eu ce i se nazare lui.
Bun, deci argumentarea asta de care pana si multi dintre dirijorii consacrati uita si ne enervam noi ca ne freaca la muzicuta si nu stim pentru ce repeta! Si normal, daca nu-mi spui ce nu-ti place, eu ce sa corectez!?!?
* A venit pustiul ala cu Don Juan, direct intr-o viteza de raliuri, de imi venea sa-i pun vioara in brate ( ca cica ar fi violonist...sincer, nu pare ) si sa-i spun: canta tu! Cum sa nu pregatesti deloc o intrare, frate!? Nici tu nu esti Celibidache si nici noi nu suntem de la Scala, Berlin sau Viena.
Eu inteleg ca dirijorii repeta in fata oglinzii si aia nu greseste niciodata, dar cand te invata cineva din orchestra sa incerci si altfel ca sa nu ai surprize in concert, macar incearca, lasa orgoliul la o parte, ca nici unul dintre noi nu am ajuns la varsta la care sa spunem: Stiu ce am de facut! Toata acesta atitudine aroganta , oricat de bun va fi el, va fi un mare minus in fata unei orchestre! Si e valabil pentru multi...!!!
* Mai e un pusti, simpatic si timid asa, lucreaza frumos, se vede ca a muncit baiatu, va ajunge departe, insa nu transmite mare lucru... nu stiu daca nu este talentat sau e doar din cauza timiditatii, poate s-a intimidat... insa se vede ca are suflet bun, si va castiga mult cu asta!
* Ultimul despre care o sa va vorbesc, cel mai cel, mie mi-a placut de cum urcat pe scena: sigur pe el, dar nu arogant, zambaret, optimist si cu incredere in el...ne-a cucerit pe toti! Abia azi a venit la curs, pentru ca este trombonist in nu stiu ce orchestra din Germania. Si stiti ce? Se vede ca e instrumentist, stie cum sa lucreze si sa se puna in postura tutti-stilor. In 30 de minute a lucrat fix locurile cu probleme, a trecut o data uvertura si gata!
Care a fost reactia noastra? Aplauze si felicitari!
Poate ca asta e reteta succesului: talent, munca, incredere in tine si in cei cu care lucrezi si sa nu uiti sa zambesti!
Pare ciudat ce spun, nu am eu cine stie ce experienta de orchestra, insa am vazut dirijori buni care au avut o atitudine plina de aroganta si incordare si rezultatele au fost pe masura!
Ce pot sa mai spun? Astept generala si concertul de maine, vreau sa ii vad cum "ard" si la temperatura emotiilor!
Depre super proful lor, un articol viitor, ca merita!
Pe curand! :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu