Oameni si Ne-oameni

Vorbeam azi despre Craiova si aveam asa un gust amar in suflet, greu de inteles si explicat pentru ca doare din ce in ce mai mult cu fiecare gand, cu fiecare cuvant.
Am fost intrebata:
-De ce in urma cu 3 luni nu gandeai la fel?

In urma cu 3 luni inca mai aveam sperante si vise, inca nu ma lovisem de usi inchise acolo unde de obicei primeam zambete, acum 3 luni munceam ca nebuna zi lumina ca sa punem in scena "Iubire de contrabanda"....un spectacol ce a murit prematur in spasmele rasismului si ale dezinteresului. Acum 3 luni ne ascundeam cu totii intr-un Bal Mascat in care aparentele mascau grotescul, foamea de bani, minciuna si ipocrizia...
Azi am primit un telefon care mi-a confirmat adevarul sintagmei... " gelozia colegilor de breasla este termometrul succesului"...
Scumpilor, inca n-am plecat, sunt aici, sfidand acest aer poluat de ipocrizie si snobism, iar atunci cand voi pleca, ghinionul vostru va fi acela ca reputatia si caracaterul au un parfum puternic ce persista in timp!

M-am saturat de usi inchise, de nepotisme, ilegalitati, manipulare si nonvalori, am inteles mai bine decat as fi vrut ca in viata asta nu merita sa crezi in nimeni si nimic, am inteles ca tot ceea ce am este un petec de Cer si oamenii scumpi ce ma iubesc neconditionat! Refuz sa mai cred in oameni, lege, drepturi si promisiuni!